Sistemul Sappe si metoda Espere
de Jacques Salomé
* sursa www.itsybitsy.ro
De foarte multe ori noi parintii le propunem copiilor nostri un sistem relational care nu este bun nici pentru noi parintii nici pentru copii. Astfel Jacques Salome subliniaza ce inseamna acest sistem defectuos care se numeste Sappe. El puncteaza apoi cum putem ajuta situatia folosind sistemul Espere.
Jacques Salomé, specialist in comunicare relationala, iti propune cateva solutii pentru problemele de comunicare cu copilul. Sunt solutii simple si eficiente, iar o video-meditatie dureaza maximum 5 minute. Fa-ti temele de parinte, ca sa cresti odata cu copilul tau!
Pentru a viziona filmuletele intra pe urmatorul link:
http://itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatii/Sistemul-sappe-si-metoda-espere-articol-1394.html
Jocul are un rol fundamental in dezvoltarea copilului. Este dovada bunei sale sanatati fizice, psihice si intelectuale. El permite crearea unor conexiuni importante si dezvolta simtul umorului.
Este cel mai bun mijloc pentru invatare, caci, prin joc, copilul invata usor, fara sa-si dea seama. in realitate copilul se dezvolta si invata amuzandu-se. Pentru el, nu exista diferente intre a se juca si a invata. Copilul invata prin manevrarea obiectelor sau ideilor pe care vrea sa le cunoasca. Din acest motiv, el are nevoie si doreste sa fie activ. Inteligenta se construieste plecand de la coordonarea si de la repetarea acestor actiuni, fizice sau mentale.
Prin joc, copilul invata, de asemenea, sa se concentreze, sa- isi respecte partenerul de joaca, sa construiasca, sa isi dezvolte si sa isi structureze imaginatia. Parintii sunt cei care trebuie sa creeze o ambianta specifica pentru joaca, sa-i favorizeze copilului posibilitatea de a experimenta si sa petreaca impreuna cu el cat mai mult timp posibil.
Toti copiii au o pofta nebuna de a se juca si de a invata, dar le place mai ales sa fie cu adultii. Ceea ce copilul isi doreste cel mai mult este ca parintele sa fie interesat de el si sa-i acorde timpul si afectiunea sa. Ii veti transmite afectiunea pe care i-o purtati doar daca va veti juca cu copilul dumneavoastra. El progreseaza si invata, in masura in care i se intretine motivatia. Ori, motivatia copilului va fi mult mai puternica daca veti sti sa fiti exigenti cu el si daca nu uitati sa-l complimentati atunci cand este cazul. Aceasta inseamna ca trebuie sa-i propuneti copilului activitati pe care le poate face, pe care le simte la indemana.
Daca nu, il veti pune intr-o situatie riscanta, chiar de esec si veti obtine rezultatul invers celui pe care il asteptati: copilul se interiorizeaza, isi pierde increderea in el si nu mai vrea sa se joace cu dumneavoastra. Daca se afla in situatia de reusita, este bine sa-l felicitati, sa fiti mandri de el, aceasta relansand intr-adevar motivatia sa si dorinta de a face mai mult.
Intr-un studiu referitor la comportamentul parintilor ai caror copii au devenit, mai tarziu, sclipitori, intr-un domeniu sau altul, s-au observat punctele comune legate de educatia copiilor lor. Copiii erau de timpuriu intr-un mediu suficient de instarit incat sa le permita, in timpul liber, dezvoltarea propriilor capacitati, dar si explorarea mediului inconjurator. Parintii lor stiau ca orice proces de invatare trebuie sa treaca prin joc si placere. Isi incurajau cu ardoare copiii, ei insisi dovedindu-se indivizi curiosi si motivati. Acestia permiteau copilului sa-si aleaga singur propriile centre de interes si dadeau dovada de o mare deschidere de spirit. Aceasta crea in jurul copilului o ambianta familiala atat stimulativa, cat si respectuasa si plina de afectiune.
Prin joc, oferiti copilului mai multe sanse pe plan intelectual, dar si multe alte avantaje. Dezvoltarea planului afectiv este fundamentala. Sa te simti cu adevarat implicat in acest proces si sa-ti joci rolul cum se cuvine este modul in care se pot crea legaturi mai stranse si mai afectuoase. Inseamna sa va implicati mai mult. Pe langa joaca si stimurarea pe care le permit, jocurile ofera posibilitatea de a cunoaste mai bine copilul. Veti cunoaste mai bine gusturile sale, bucuriile sale, punctele sale tari, ceea ce va va permite sa-l cresteti intr-un sentiment de siguranta si de tandrete, care ii sunt indispensabile.
In concluzie, iata valentele formative ale jocului:
a)Dezvoltare psihosociala, inclusiv:
- deprinderi de comunicare (schimb de informatii);
- deprinderi de colaborare (cerere si oferire de ajutor);
- relationare emotionala si fizica;
- auto si inter-cunoastere;
- intelegerea si acceptarea normativitatii de grup;
- afirmare sociala, competitivitate;
- deprinderi de prevenire si management al conflictelor (asertivitate, recurgerea corecta la medierea unei persoane cu autoritate atunci si numai atunci cand este necesar etc.).
b)Dezvoltare cognitiva, inclusiv:
- imbogatirea cunostintelor din diferite domenii;
- dezvoltarea unor functii si capacitati psihice (atentie, memorie, perspicacitate etc.)
- dezvoltarea capacitatii de rezolvare de probleme (conceptualizarea problemei, gandire logica, algoritmica, gandire divergenta etc.);
- dezvoltarea creativitatii.
c)Dezvoltare emotionala, inclusiv:
- ameliorarea increderii in sine;
- cresterea tolerantei la frustrare;
- stabilizarea sentimentului de a fi valorizat, iubit si acceptat
- dezvoltarea expresivitatii emotionale;
- dezvoltarea empatiei.
d)Dezvoltare psihofizica, inclusiv:
- dezvoltare de deprinderi si abilitati practice;
- motricitate;
- dezvoltare fizica generala.
e)Dezvoltare morala, inclusiv insusirea unor atitudini si valori ca: responsabilitate, sinceritate, corectitudine, spirit de fair-play etc.
■ Amuzati-va si simtiti-va bine! in fond, asta inseamna sa te joci! Daca dumneavoastra va face placere jocul, lasati acest lucru sa se vada si copiii vor simti la fel.
■ Asigurati-va permanent ca ceea ce comunicati copiilor este si receptionat de catre acestia. In acest sens, pe de o parte descrieti jocurile cat mai simplu si clar, recurgand aproape intotdeauna si la o demonstratie. Pe de alta parte, mentineti atentia copiilor focalizata asupra dumneavoastra prin umor, limbaj corporal, contact vizual, tonul vocii, comunicare interactiva. De asemenea, asigurati-va ca toti copiii pot auzi ceea ce spuneti.
■ Fiti receptivi la starile si atitudinile copiilor: obositi, foarte entuziasmati, plictisiti, nerabdatori, dornici sa faca miscare etc.
■ Fiti flexibili, in majoritatea cazurilor vor fi necesare unele modificari mai mici sau mai mari in desfasurarea jocului. Poate fi nevoie sa adaptati continutul jocurilor, gradul lor de dificultate, durata acestora, spatiul de joc, materialele folosite, propria atitudine...
■ Incurajati interactiunile dintre copii, asumarea initiativei/ responsabilitatii de catre acestia, dezvoltarea increderii in sine si ceilalti, exprimarea de sine.
■ Pe tot parcursul activitatii, toti copiii trebuie sa simta ca ceea ce se intampla este corect (atentie la alegerea rolurilor pentru diversele jocuri, la alcatuirea echipelor, la intreruperea unui joc, la explicatiile date la obiectiile copiilor etc.) si cu sens, cu o finalitate clara (daca nu doriti sa dezvaluiti de la inceput care e finalitatea unui joc sau unei actiuni, spuneti cel putin ca este o surpriza...) .
* sursa: Revista Psychologies, autor Petre Croitoru
"Când părinţii pleacă, dacă spaţiul nu mai este acelaşi, copilul nu se mai regăseşte nici chiar în corpul lui, adică în reperele lui spaţiale şi temporale, pentru că unele depind de celelalte. Dimpotrivă, dacă, atunci când cuplul se desface, copilul poate rămâne în spaţiul unde părinţii au fost împreună, există o mediere şi travaliul divorţului decurge mult mai bine pentru el. Dacă nu, deoarece corpul lui s-a identificat cu casa în care trăieşte, când casa este pentru el distrusă, datorită absenţei unui părinte sau dislocării cuplului, sau când el însuşi trebuie s-o părăsească, copilul va cunoaşte două niveluri de destructurare: nivelul spaţial, care se răsfrânge asupra corpului; nivelul afectivităţii, răsfrânt în sentimente disociate.
[...]
Când e foarte mic, copilul nu poate face cu adevărat travaliul afectiv de a pricepe divorţul, decât dacă rămâne în acelaşi spaţiu. Aşa că, dacă părinţii pot proceda astfel, cel mai bine ar fi ca apartamentul să le rămână copiilor şi ca părinţii înşişi să vină alternativ să-şi îndeplinească aici "datoriile de părinte". Locul de domiciliu obişnuit al copiilor ar trebui să fie acela unde au trăit împreună cu cei doi părinţi şi unde vor rămâne cu un singur părinte.
Lucru valabil nu doar pentru casă, dar şi pentru şcoală, când este vorba de copii de la şapte-opt ani în sus. Este contraindicat ca, datorită unui divorţ, un copil să fie constrâns să-şi părăsească şcoala pentru a merge la altă şcoală. Putem fi siguri că se va alege cu doi ani de întârziere şcolară; nu se va mai duce la şcoală pentru că este prea divizat."
* * *
Una dintre cărţile "cele mai practice" scrise de Françoise Dolto, Când părinţii se despart se adresează nu numai părinţilor şi copiilor, ci şi juriştilor care decid asupra divorţului. Ideea asupra căreia autoarea insistă constant este că trebuie să comunicăm copiilor adevărul, în forme adecvate, minciunile de tipul "tata (mama) este plecat(ă) într-o călătorie" conducând mai târziu la efecte nefaste.
O carte care ajunge la a 50-a ediţie, cum este cartea de faţă, devine clasică şi nu mai este afectată de trecerea timpului. Încă de la prima ediţie, descrierea şi explicarea primilor ani din viaţa copilului, împreună cu recomandările pentru părinţi, medici şi educatori, au reţinut atenţia celor interesaţi. Pentru copilul mic, lumea poate fi foarte interesantă, dar şi instabilă sau înspăimântătoare. Autoarea reuşeşte să-l familiarizeze pe cititor cu mintea copilului, arătându-i cum se confruntă cu lumea şi cum învaţă să-i facă faţă.
«Un expert cu darul de a descrie cum se maturizează copiii de la naştere până la vârsta de şase ani… prezintă teoriile şi faptele legate de alimentaţie, vorbire, educaţie sexuală, fantezie, autocontrol, spaimă şi alte subiecte, folosind termenii practici ai vieţii de zi cu zi.»
Parents Magazine
«Volumul Anii magici este de departe cea mai bună descriere a acestei perioade de dezvoltare de la începutul vieţii.»
Mental Health Bulletin
Selma H. Fraiberg a fost profesor la Facultatea de Medicină din Michigan, psihoterapeut şi psihanalist de copii.
Introducere de T. Berry Brazelton
Prefaţă
PARTEA I: INTRODUCERE
Totul despre vrăjitoare, căpcăuni, tigri şi sănătatea mentală
Fabulă
Ce este sănătatea mentală?
Ce este anxietatea?
În primul rând: un protector uman împotriva pericolului
Eul se apără de pericol
„Tigrul care râde"
Copilul mic, om de ştiinţă
Imaginaţia, intelectul şi sănătatea mentală
PARTEA A II-A: PRIMELE OPTSPREZECE LUNI
Nu mai picoti şi fii atent
Nou-născutul
De ce zâmbeşte copilul?
Lumea ca un puzzle
Despre a deveni o persoană
Cazul obiectului care dispare
Deplasarea şi perspectivele
Locomoţia şi sinele solitar
Sosesc misionarii
La optsprezece luni
Civilizarea şi nemulţumirile ei
La ce e bună teoria?
Programul de hrănire şi teoriile legate de acesta
Tulburări legate de anxietatea de separare.
Activitatea aduce cu sine şi probleme
Introducere în educaţia sfincteriană
Câteva tulburări legate de educaţia sfincteriană
Prevenirea tulburărilor prin detectarea lor din timp
PARTEA A III-A: OPTSPREZECE LUNI, PÂNĂ LA TREI ANI
În Brobdingnag
Magicianul
Abracadabra
Călătorie în Brobdingnag
Magia şi ştiinţa
„Eu"
Educaţia în spiritul realităţii
Formarea conştiinţei
Punctele slabe ale sistemului de control
Să-l ajutăm pe copil să-şi depăşească spaimele
PARTEA A IV-A: DE LA TREI LA ŞASE ANI
O schimbare în centrul universului
Către vârsta raţiunii
Oameni şi şoareci
„Cine sunt eu?" „De unde vin?"
Despre Complexul Oedip
Educaţia pentru iubire
Semnificaţia educaţiei sexuale
Dilema părinţilor
Până unde ar trebui să satisfacem curiozitatea copilului
Despre transmiterea informaţiilor referitoare la sex
Rolul educativ al părinţilor în etapa oedipiană
Identificarea
Despre a fi fată
Despre a fi băiat
Formarea conştiinţei
Zorii conştiinţei
Disciplina
Oprimat
Psihologia pedepsei
Dobândirea valorilor morale
Dreptul de a simţi
PARTEA A V-A: CONCLUZII
Spre viitor
Tot felul de destine
Lecţii din laboratoarele erorilor şi dezastrelor umane
Lecţii dintr-o instituţie model
Ne putem asigura împotriva nevrozei?
