Declaratie de iubire - G.Liiceanu

        Fiecare om îsi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv.

Masura în care el este, e data de consistenta acestui edificiu, de mîna aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe care i-a preluat în el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si împotriva carora spiritul critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare în parte sa nu regretam ca sîntem reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fata la ce i se întîmpla pentru ca este protejat în felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne înconjoara (indiferent ca ele sînt sau nu sînt în viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum într-o atmosfera în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu în viata. Daca ura celorlalti - covîrsitoare uneori -, invidia lor, mîrsavia lor sînt neputincioase este pentru ca exista cîtiva oameni pe care îi iubim pîna la capat.